Ai fost mereu „distrat”? Când e mai mult decât un stil de viață
Mulți adulți și-au construit o întreagă imagine despre sine în jurul unor trăsături pe care le consideră parte din personalitatea lor, când, de fapt, ar putea fi simptome ale unei condiții nediagnosticate.
ADHD la adulți trece adesea neobservat, pentru că simptomele pot fi subtile sau confundate cu alte trăsături de personalitate. Comportamente precum vorbitul excesiv pot fi etichetate drept o persoană „vorbăreață”, iar procrastinarea poate fi văzută ca lene. La asta se adaugă faptul că imaginea populară a ADHD e construită pe copilul hiperactiv care nu stă liniștit niciodată. Adultul cu ADHD arată diferit. La adulți, impulsivitatea și hiperactivitatea scad sau apar ca neliniște extremă. Neatenția o regăsim în ambele categorii. Cerințele tot mai mari ale vieții adulte și capacitatea tot mai redusă de a compensa pot duce la dificultăți tot mai mari în funcționarea zilnică. Află rezultatul unui test de screening și verifică dacă e mai mult decât o simplă trăsătură a personalității tale.
Rata de diagnostic și tratament la adulți este sub 20%, față de 50% la copii, tocmai din cauza prezentării mai subtile a simptomelor și a dificultății de a accesa istoricul medical din copilărie. Asta înseamnă că majoritatea adulților cu ADHD nu știu că îl au, conform studiilor.
Dincolo de lista de simptome, există câteva tipare specifice care apar frecvent la adulții cu ADHD nediagnosticat: proiecte începute și abandonate sistematic, nu din lipsă de interes inițial, ci din incapacitatea de a menține efortul când noutatea dispare; uitare cronică a detaliilor, termenelor și obiectelor, în ciuda unor strategii repetate de organizare; dificultate de a prioritiza, fiindcă totul pare la fel de urgent sau, dimpotrivă, nimic nu pare suficient de important pentru a fi început. Plus o sensibilitate emoțională crescută la frustrare, critică sau respingere, pe care mulți o trăiesc ca trăsătură de caracter, nu ca simptom. Un detaliu care surprinde și care generează multă confuzie este faptul că ADHD poate fi mai degrabă o tulburare de reglare a atenției decât un deficit propriu-zis. Adulții cu ADHD pot rămâne concentrați ore întregi pe activități care le oferă suficientă stimulare pentru creier. Tocmai această capacitate de hiperfocalizare îi face pe mulți să nu se recunoască în diagnostic și să continue să se considere „distrași selectiv”.
Adulții cu ADHD au adesea un istoric de performanță academică slabă, probleme la locul de muncă sau relații tensionate. Pot găsi dificil să rămână organizați, să păstreze un loc de muncă, să îndeplinească sarcini zilnice sau să finalizeze proiecte mari.
ADHD la persoanele adulte se tratează cu medicație, terapie cognitiv-comportamentală adaptată, strategii de structurare a mediului și a rutinelor. Strategiile cognitiv-comportamentale, cum ar fi minimizarea distragerilor, managementul timpului, creșterea structurii și organizării, pot fi utile alături de medicație sau psihoterapie. Adulții cu ADHD nediagnosticat prezintă rate mai mari de comorbidități psihiatrice și dificultăți funcționale față de populația generală, iar diagnosticul și tratamentul adecvat reduc aceste consecințe pe termen lung. Diagnosticul poate fi primit reticent, dar în același timp îți poate schimba modul în care înțelegi cum funcționezi și ce poți face în legătură cu asta.
Foto: Pexels
