Recuperarea după implantarea unei proteze de genunchi: Ghid complet

Intervenția de implantare a unei proteze de genunchi reprezintă o soluție pentru ameliorarea durerilor și îmbunătățirea mobilității în cazul pacienților care suferă de afecțiuni degenerative articulare sau traumatice, care nu răspund la tratamente conservatoare. În urma protezării, pacienții beneficiază de o ameliorare semnificativă a simptomatologiei, cu condiția respectării întocmai a indicațiilor medicale postoperatorii și a programului de recuperare stabilit. Ghidul actual cuprinde informații complete cu privire la recuperarea postoperatorie, după implantarea unei proteze de genunchi.

Care sunt motivele pentru care se ajunge la protezarea genunchiului?

Gonartroza este o afecțiune cronică degenerativă caracterizată prin degradarea cartilajului articular al genunchiului. Aceasta reprezintă unul dintre principalele motive pentru care pacienții apelează la implantarea unei proteze. Cei afectați de gonartroză resimt dureri severe, care le limitează capacitatea de a se deplasa. Alte afecțiuni care pot face necesară protezarea genunchiului includ:

– artrita reumatoidă;

– osteonecroza (afecțiune în care scăderea fluxului sanguin către os duce la deteriorarea țesutului osos și articular);

– fracturi sau leziuni traumatice severe ale genunchiului, care compromit structura și funcționalitatea articulației;

– deformările articulare severe, cum ar fi cele cauzate de afecțiuni congenitale sau de alinierea defectuoasă a genunchiului.

Cum începe recuperarea după implantarea protezei?

Recuperarea după implantarea unei proteze de genunchi se desfășoară pe parcursul mai multor etape și trebuie să presupună, înainte de orice, o colaborare între pacient și echipa medicală. Procesul începe imediat după intervenția chirurgicală și se extinde pe o perioadă de câteva luni. Scopul principal al recuperării este de a restabili funcția articulară normală, de a reduce durerea și de a preveni complicațiile postoperatorii, precum tromboza venoasă profundă sau infecțiile.

În primele zile postoperatorii, este important ca pacientul să își mobilizeze articulația cât mai curând posibil, pentru a preveni rigiditatea articulară și a stimula circulația sanguină. Mobilizarea pasivă a genunchiului poate fi inițiată sub supravegherea unui kinetoterapeut, cu dispozitive specializate care asigură un grad de mișcare controlat. În același timp, pacientul este încurajat să își mențină activitatea fizică moderată, în limitele tolerate, pentru a preveni atrofia musculară.

Kinetoterapia după procedură

Kinetoterapia este aproape întotdeauna necesară după protezarea genunchiului, fiind soluția cea mai potrivită pentru restabilirea mobilității, întărirea musculaturii și îmbunătățirea stabilității și a echilibrului. La început, accentul se pune pe exerciții pasive și pe mobilizarea asistată a genunchiului, pentru ca ulterior să fie introduse exerciții active și de rezistență.

Pe parcursul procesului de recuperare, pacientul trebuie să acorde o atenție deosebită și activităților zilnice, evitând mișcările care ar putea suprasolicita proteza de genunchi. Este important de menționat că, în unele cazuri, pacienții pot experimenta o durere specifică, cunoscută sub numele de genunchiul săritorului. Pentru a cunoaște întocmai ce este genunchiul saritorului și de ce apare, se recomandă consultarea medicului specialist.

Este important de menționat faptul că exercițiile specifice de kinetoterapie sunt adaptate fiecărui stadiu al recuperării și sunt ajustate în funcție de progresul pacientului.