Cum recunoști semnele problemelor gingivale și ce e de făcut

Problemele gingivale reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni dentare, cu o incidență ridicată în rândul persoanelor vârstnice, dar care pot afecta și persoanele mai tinere. Identificarea timpurie a semnelor bolilor gingivale este esențială pentru prevenirea complicațiilor severe, cum ar fi pierderea dinților și afectarea structurilor osoase. Cunoașterea manifestărilor clinice ale problemelor gingivale, a factorilor de risc asociați și a strategiilor terapeutice disponibile poate ajuta la prevenirea oricăror probleme orale.

Manifestările clinice ale afecțiunilor gingivale

Inflamația gingivală se manifestă inițial prin hiperplazie și congestie a țesutului gingival, observabile ca o roșeață intensificată și edem local. Sângerările gingivale în timpul periajului dentar sau al utilizării aței dentare reprezintă un indicator sensibil al stării inflamatorii. Pe măsură ce inflamația progresează, apare retracția gingivală, ce determină expunerea rădăcinilor dentare și creșterea sensibilității la stimuli termici și mecanici.

Formarea pungilor parodontale, definite ca spații patologice între gingie și dinte, indică pierderea inserției parodontale și dezvoltarea unei colonii bacteriene complexe în aceste spații. Modificările cromatice ale gingiilor, de la roz la roșu intens sau chiar negre în stadii avansate, semnalează deteriorarea vascularizării și a țesuturilor de susținere. Mobilitatea dentară, rezultată din slăbirea ligamentelor parodontale și a osului alveolar, reprezintă un semn grav al afectării structurale și necesită intervenții terapeutice urgente pentru a preveni pierderea dentară.

Factori de risc

Inflamația gingivală este adesea rezultatul acumulării plăcii bacteriene, însă factori genetici, fumatul și anumite afecțiuni sistemice pot contribui la susceptibilitatea individuală de a dezvolta probleme gingivale. În contextul pediatriei, în clinica dentara de copii, se observă o incidență crescută a problemelor gingivale în cazul unei igiene orale inadecvate și al alimentației nesănătoase.

Diagnosticul și evaluarea clinică

Evaluarea stării gingivale necesită o examinare detaliată, ce presupune, pe lângă examinarea tipică, măsurarea profunzimii pungilor parodontale și evaluarea pierderii inserției osului. Imagistica radiografică poate fi utilă în identificarea nivelului de afectare osoasă. Diagnosticul precoce permite inițierea intervențiilor terapeutice adecvate și personalizate.

Opțiuni terapeutice

Tratamentul afecțiunilor gingivale variază în funcție de severitatea acestora. În stadiile incipiente, igiena orală intensivă și detartrajul profesional pot sta la baza managementului terapeutic. În cazurile avansate, un tratament de parodontoza implică proceduri chirurgicale și non-chirurgicale menite să reducă inflamația și să restabilească integritatea structurilor de susținere a dinților.